Surprizele darii în exploatare a instalatiilor de ventilare-climatizare
Acest articol ni se adreseaza, de fapt, tuturor celor interesati în a face un lucru bun pâna la capat.
Bunica mea, de sorginte banateana, Nana Draghina, avea o spusa: "Daca vrei sa mânci zama de paradaica (rosii) traba sa începi cu samanatul si sa gati (termini) cu pazitul de paserile cerului, sa nu ti le sparga!".
Stia batrâna, ce stia!
Domeniul acesta al ventilarii si conditionarii aerului, pe cât îi de frumos, pe-atât îi plin de capcane. Poate si pentru ca miscarea aerului este si stiinta, si arta.
Americanii, mult mai directi, spun chiar Stiinta si Arta Încalzirii, Ventilarii si Conditionarii Aerului.
Darea în exploatare a instalatiilor, în general, si a celor de ventilare-climatizare, în special, pune probleme dintre cele mai neasteptate.
În ultima vreme, observând si comentând, mai în gluma, mai în serios, tot felul de instalatii de ventilare-climatizare, puse în functiune cu aplomba graba, am început sa cuget la cauzele destulelor nereusite de la noi; caci, din greseli învatam!
Cât de multe sau cât de putine vor fi fiind aceste greseli, ma veti ajuta si Dumneavoastra a le socoti.
Pâna atunci, sa trecem în revista unele fapte recente.
De când am un site pe Internet primesc si unele cereri colaterale.
Spre pilda, cineva ma roaga sa-i spun de unde îi gasesc documentatie de ventilatie-climatizare ca, având o firma Domnia Sa, s-a decis sa realizeze cât mai rapid asemenea instalatii care, a observat, se cer tare pe piata.
Ce-a facut Domnia sa pâna în prezent: a facut o scoala de tehnicieni dentari.
Sunt unul dintre admiratorii lui Thomas Edison, al cu becul, dar omul acela, cu câte a facut, se nascuse de-a dreptul inventator.
Am mari îndoieli ca, rasfoind... fast-food niste carti de ventilatie, peste-noapte, te poti aventura, repede si direct, în buzunarul clientului, promitându-i reusita unei instalatii de acest gen.
Sunt firme, mult mai vechi si mai serioase, care au dificultati în domeniul tehnic în care vorbim.
Dar, e timpul sa va descretesc fruntile cu o poveste; fruntile Dumneavoastra da, dar pe ale eroilor ce urmeaza va fi mai greu.
Deh, unde nu-i cap, vai de procesul verbal de punere în functiune.
Toamna frumoasa în 2005.
Sunt chemat într-unul din frumoasele orase ale tarii pentru o masuratoare aeraulica în teren si pentru un sfat; evident, contra cost, cu factura si chitanta (TVA inclus).
Ca în basmul cu cei trei crai de la rasarit, într-un hotel nou-nout se facusera trei restaurante, cu trei bucatarii extrem de bine dotate si de elegante si trei sali de mese alaturate.
Proiectantul calculase bine totul astfel încât fiecare bucatarie sa aiba propriul sistem, format din doua instalatii: una de evacuare, printr-o hota, a aerului poluat (circa 4000 m3/h) si alta de compensare (introducere aer proaspat) a aerului evacuat (circa 3800 m
3/h) astfel încât sa existe, în aceasta încapere, o depresiune convenabila (circa 5%).
Zis si facut ! Da’ ce facut !
În primele zile de functionare a uneia din cele trei instalatii, "hota netragând" mai-de-loc, bucatarul a aplicat sârguincios "Teorema de prim ajutor a bucatarului-sef": a scos una celula filtranta.
Asa cum se vede în figura 1, înregistrata de noi în analiza de caz (se vad în poza: celula filtranta lipsa, gura de aspiratie a tubului de evacuare etc.).
Cu aceasta ocazie am constatat o serie de alte stari-de-fapt-locale, post-punere-în–functiune:
- Hota era dotata cu casete de filtrare în zig-zag pe care, din experienta personala cu tehnologiile autohtone de preparare a mâncarurilor, nu le recomandam, considerând ca mai este necesara înca o treapta de filtrare, care sa retina (mai ferm) vaporii fini de grasime si aerosolii asociati (altfel, acestia, se depun în ritm accelerat în tubulatura si în ventilator, pe paletele rotorului si pe carcasa, micsorând drastic debitul de aer vehiculat),
- Hota era racordata la instalatia de evacuare printr-un singur canal circular metalic, tipul cu nervuri flexibile (bune pentru înmagazinarea nedorita a grasimilor), cu un diametru interior de 300 mm.
Calculând împreuna vom observa ca 4000 m3/h transportati printr-un canal rotund cu Dn 300 mm genereaza o viteza de curgere egala cu 15,73 m/s (!), situatie complet neacceptabila, din mai multe ratiuni, ca de exemplu: zgomot mare în jurul tubului, presiune mare la ventilator (deci scump), consum energetic ridicat (exploatare scumpa) etc.
Surpriza cea mare am avut-o când am masurat viteza medie reala în gura de aspiratie a tubului de racordare a hotei (cel cu Dn 300 mm) de circa 1,7 m/s, valori care conduceau la un debit total aspirat de circa 430 m
3/h, adica circa 11% din valoarea proiectata, debit de aer care nu putea compensa cei circa 3800 m
3/h introdusi de instalatia de compensare.
Cu alte cuvinte, în bucatarie se crease o puternica suprapresiune care împingea aerul (plin de vapori de grasime si aerosoli din prajeli, fierturi si fripturi) spre exterior dupa ce, spre surprinderea comesenilor, parcurgea în lung toata sala de mese.
Asa ca ne-am suit pe terasa casei, undeva la etajul 11, loc în care se afla montat ventilatorul extractor.
Ca vechi cercetator stiintific m-am hazardat efectuând o masuratoare de teren având (cu o aproximatie de ± 10%) rezultatul final: debitul extras de ventilator.
Surpriza-surpriza: 4400 m
3/h (un plus de 10% peste valoarea proiectata).
Sa recapitulam: din hota se absorbeau 430 m
3/h si ventilatorul evacua 4400 m
3/h, tubulatura neavând (teoretic) nici un alt racord pe parcurs.
Tubulatura fiind îngropata într-un perete de rigips, pe fatada principala a cladirii, tot ce am putut afla în plus, atunci si acolo, a fost ca instalatia fusese realizata de trei firme de montaj: prima a montat un canal rectangular de tabla de pe terasa pâna aproape de hota (dimensiuni 750x300 mm, viteza de transport circa 5 m/s), a doua a montat si racordat la tubulatura, ventilatorul de pe terasa (figura 2), iar a treia a furnizat si racordat hota la tubulatura rectangulara cu un canal flexibil circular Dn 300.
Pare clar ca undeva, pe traseu, a ramas ceva neracordat cum trebuie si, printr-o gaura consistenta, se aspira aer fals din... belsug (de câteva mii de m
3/h).
Suplimentar fata de cele de mai înainte, dar fara a intra în alte detalii, va rugam sa observati ca ventilatorul a fost racordat la tubulatura de un tinichigiu-de-burlane-de-ploaie si nu de un tinichigiu-de-ventilatii; sunt convins ca pe acolo nu a calcat picior de inginer de ventilatii sau a calcat prea târziu, când banii nu l-au mai lasat sa intervina pertinent.
Oare, de ce?
Raspuns: piesa de racord trebuia sa fie un confuzor asimetric cu schimbare de sectiune de la patrat la rotund, piesa care nu mai poate fi executata de cei care se dau tinichigii, dar care sunt doar pre-facatori de burlane (aici au facut racordarea cu o bucata de canal circular atasata la un capac), mutilând aeraulica instalatiei, cu cauze nemijlocite asupra bunei functionari a ventilatorului (acesta, cu rotorul încarcat asimetric va ceda repede).
Dar marea surpriza de pe terasa de la un`spe a fost un al doilea ventilator, de la o bucatarie adiacenta, care la punerea în functiune solicitata de noi, a pus pe fuga întreaga (onorabila) asistenta !
Pe scurt, zgomotul infernal pe care acesta îl facea în functionare era generat, nu de rulmentii stricati de nefunctionare (doar era nou-nout!), ci de un adaos nebanuit anexat la rotor, adaos pus în evidenta la demontarea ventilatorului (figura 3).
Va asigur ca vedeti foarte bine: un sac de plastic, din polietilena groasa (un sac de ambalaj de pe santier) cu care cineva a vrut sa probeze daca ventilatorul "trage".
Viteazul verificator de instalatie, dupa aceasta actiune, a avut curajul sa taca mâlc.
Oameni buni, e clar ca ventilatorul a "tras" destul de bine sacul cu pricina, pe tubulatura în sus, acesta oprindu-se taman în rotorul ventilatorului, obturându-l (am apreciat noi) circa 60%.
Partea ne-hazlie a problemei a fost aceea ca rotorul, lucrând cu încarcare puternic asimetrica, se descentrase, nascând batai specifice.
Tarasenia de mai înainte ne supune atentiei o problema de mare importanta care guverneaza în fapt afirmatia de la începutul articolului: darea în exploatare corecta si completa a instalatiilor de ventilare-climatizare (si nu numai a acestora).
S-ar putea sa ma însel, dar Normativul I5/2-98 "Normativul privind exploatarea instalatiilor de ventilare si climatizare", normativ foarte bine facut, se pare ca nu mai este suficient pentru acest scop.
Prin simpla respectare a acestora si a celor din Normativul I5-98, o mare parte dintre insuccese ar fi fost evitate.
Fara a inventa oul lui Columb consider ca, de exemplu, procedurile nord-americane de commissioning (traducerea având chiar sensul tehnic de "dare în exploatare") ne-ar ajuta sa evitam situatii dintre cele mai neplacute prezentate anterior.
Conceptul de commissioning este mai larg decât cel autohton de PIF (punere în functiune) si tine seama de specificul economiei de piata: porneste de la baza (tema scrisa) de proiectare, numirea reprezentantului legal tehnic al beneficiarului, planul (aprobat în comun) de exploatare a instalatiei (alt act juridic), procedura de verificare a componentelor furnizate pentru instalatie, manualul de casa al instalatiei, procedurile scrise de testare.
Vedeti Dumneavoastra, în ultimii 15 ani, în destule situatii, regulile tehnice autohtone au fost mai mult sau mai putin ignorate.
Din cauza banilor, a lipsei unor teme de proiectare complete si corecte (chiar a lipsei proiectelor în sine), a dorintelor "ciudate" ale investitorilor privati (de-a valma autohtoni si straini), a "schimbarilor de macaz" pe parcursul executiei, a ignorantei executantilor etc., au aparut tot felul de situatii demne de... Cartea Recordurilor Ciudate.
Ne propunem sa dezvoltam aceasta problema în urmatoarea parte a articolului nostru.
Pâna atunci sa facem haz de necaz!
